La granița României, Ucraina se află în situația unei țări în curs de
ocupare de către trupele colosului rus. Îngrijorate și solidare,
Statele Unite pun în stare de alertă flota din Mediterana și trimit o
(primă) navă de război în portul Constanța. Polonia declară că se simte
amenințată și solicită o întrunire a Consiliului NATO.
Unde se află România? Ei bine, într-un moment de criză internațională
majoră chiar la granița sa, Consiliul de Securitate a Țării sub
conducerea președintelui Băsescu, declară senin că nu există niciun
pericol imediat la adresa securității sale și în consecință nu consideră
necesar să fie ridicat gradul de alertă.
Președintele României găsește de cuviință să amenințe cu invalidarea Guvernului, deci cu crearea unui vacuum de putere, înt-un moment când toate forțele politice ale României trebuie să fie solidare în fața primejdiei reale externe.
O asemenea inconștiență, prin care se provoacă deliberat o criză internă de proporții, arată lumii intregi ca Romania este o țară neguvernabilă, o țară în care nu se poate avea încredere șI care devine o vulnerabilitate majoră a aliantelor din care face parte.
Președintele României găsește de cuviință să amenințe cu invalidarea Guvernului, deci cu crearea unui vacuum de putere, înt-un moment când toate forțele politice ale României trebuie să fie solidare în fața primejdiei reale externe.
O asemenea inconștiență, prin care se provoacă deliberat o criză internă de proporții, arată lumii intregi ca Romania este o țară neguvernabilă, o țară în care nu se poate avea încredere șI care devine o vulnerabilitate majoră a aliantelor din care face parte.
Chișinăul, pe de altă parte, se simte clar amenințat ca Rusia să
”nu-și apere” conaționalii care pot invoca orice pretext pentru a cere
intervenția Moscovei, eventual prin ”trupele de pacificare” din
Transnistria.
Și în asemenea momente tensionate, este incredibil actul demisiei Ministrului Apărării unei armate simbolice de vreo 5.000 de oameni, o armată fără pregătire și cu o tehnică militară înapoiată.
Și în asemenea momente tensionate, este incredibil actul demisiei Ministrului Apărării unei armate simbolice de vreo 5.000 de oameni, o armată fără pregătire și cu o tehnică militară înapoiată.
Cu emfază, Republica Moldova se autodefinește ridicol ”țară neutră”
uitând sau nefiind conștientă că neutralitatea nu se declară ci se
apără. Dar cum o poate apăra o armată de cateva mii de oameni care nu-i
în stare nici măcar să asigure integritatea țării, după cum o arată
secesiunea de facto a Transnistriei?
Răspunsul este evident, Chișinăul nu se poate apăra de unul singur împotriva unor forțe secesioniste sau externe.
Și atunci, soluția este asigurarea unei alianțe militare capabile să ofere o ”umbrelă” protectoare Basarabiei. Iar cea mai apropiată ”umbrelă” este NATO:
Sigur, umbrela NATO nu poate fi “cumpărată” imediat, aderararea fiind un proces extrem de îndelungat și poate fi completat doar prin îndeplinirea unor condiții pe care Republica Moldova nu le poate realiza. Și chiar dacă, prin absurd, autoritățile de la Chișinău ar iniția acest proces, Rusia ar avea suficient timp să-l întrerupă prin diverse provocări cu ajutorul cozilor de topor din interior.
Răspunsul este evident, Chișinăul nu se poate apăra de unul singur împotriva unor forțe secesioniste sau externe.
Și atunci, soluția este asigurarea unei alianțe militare capabile să ofere o ”umbrelă” protectoare Basarabiei. Iar cea mai apropiată ”umbrelă” este NATO:
Sigur, umbrela NATO nu poate fi “cumpărată” imediat, aderararea fiind un proces extrem de îndelungat și poate fi completat doar prin îndeplinirea unor condiții pe care Republica Moldova nu le poate realiza. Și chiar dacă, prin absurd, autoritățile de la Chișinău ar iniția acest proces, Rusia ar avea suficient timp să-l întrerupă prin diverse provocări cu ajutorul cozilor de topor din interior.
Soluția pentru accelerarea acestui proces este una singură, repetarea
actului realizat de Sfatul Țării din 1918, respectiv aderarea
Basarabiei la România.
Dar pentru asta este nevoie să existe la Chișinău niște patrioți
români, nu niște profitori și pescuitori în apele tulburi ale
statalismului.
Când s-or trezi stataliștii? Poate când se va înălța steagul rusesc la Tiraspol și grupuri motorizate “neidentificate” vor staționa în fața statuii lui Ștefan cel Mare din Chișinău cerând ajutorul rusesc. Dar atunci s-ar putea să fie prea târziu.
Când s-or trezi stataliștii? Poate când se va înălța steagul rusesc la Tiraspol și grupuri motorizate “neidentificate” vor staționa în fața statuii lui Ștefan cel Mare din Chișinău cerând ajutorul rusesc. Dar atunci s-ar putea să fie prea târziu.
România trebuie să devină atractivă necondiționat prin stabilitate
politică internă și prin avantajul de membru UE și membru NATO (deci
umbrelă pentru furtuna care poate lovi dinspre Răsărit).
Ca membru NATO, România are dreptul să solicite preventiv staționarea în porturile sale a unor nave aparținând NATO și, împreună cu aliații NATO de la Marea Neagră, Bulgaria și Turcia să adopte o poziție comună de prevenire a escaladărilor în “lacul rusesc”, cum l-a numit cândva președintele Băsescu.
Ca membru NATO, România are dreptul să solicite preventiv staționarea în porturile sale a unor nave aparținând NATO și, împreună cu aliații NATO de la Marea Neagră, Bulgaria și Turcia să adopte o poziție comună de prevenire a escaladărilor în “lacul rusesc”, cum l-a numit cândva președintele Băsescu.
Acum, domnule Președinte, este cazul să treceți de la vorbe la fapte și să lăsați vendetele personale politice interne.
Sigur, asemenea măsuri, mai ales cea a solicitării protecției din
partea României, implicit a NATO pentru Basarabia, pare o complicare a
situației internaționale din zonă.
Dar numai în acest mod se trimite un semnal puternic că țara noastră, ca membru al organizațiilor din care face parte, înțelege să-și protejeze, la rândul ei, comunitățile românești aflate sub amenințare.
Pe de altă parte, Basarabia și-ar exprima în mod direct și fără echivoc direcția sa europeană.
Dar numai în acest mod se trimite un semnal puternic că țara noastră, ca membru al organizațiilor din care face parte, înțelege să-și protejeze, la rândul ei, comunitățile românești aflate sub amenințare.
Pe de altă parte, Basarabia și-ar exprima în mod direct și fără echivoc direcția sa europeană.
Fără să vrea Rusia, implicată într-un proces care se va termina,
probabil, cu federalizarea Ucrainei prin forță, a creat condițiile
pentru reeditarea anului 1918.
Dar există oare înțelepciunea necesară la Chișinău pentru a nu pierde
această ocazie unică, probabil ultima pe care ne-o oferă Dumnezeu?
Mircea Popescu